E vremea nostalgiei şi a rememorărilor.

Se spune că ne îndrăgostim mereu de cele mai nepotrivite persoane. Da, e groaznic să iubeşti o persoană care nu te vrea… e la fel de neplăcut să trăieşti o poveste de dragoste cu cineva ca apoi să apară un al treilea personaj care să strice tot… dar ce am păţit eu e de-a dreptu penibil…

Cum zice şi cântecul, ne-am văzut prima oară într-o seară de mai (care era iunie, dar astea-s deja detalii)… eram în Vama Veche cu nişte prieteni… prieteni care s-au întâlnit pe-acolo la rândul lor, întâmplător, cu alţi prieteni! Şi printre aceşti prieteni ai prietenilor mei… era el.

Ca o rază de soare, strălucea printre restul tipilor morţi de beţi care se tăvăleau prin nisip. El era mai mult decât un un om care a renunţat pentru o seară la orice formă de raţiune, decenţă sau etică. M-am dus să mă prezint, ademenindu-l cu sticla mea cea mare de vodka…

Băiat îngrijit, frumos, trăsături feminine - slăbiciunea mea! - şi nici măcar nu mă plictisisem după prima oră de conversaţie. Am decis să fac tot eu următorul pas, invitându-l la o plimbare pe plajă, eventual la o baie în mare. Acceptă; mă ia de mână, zâmbind (într-un fel ciudat, nu părea că ar vrea să flirteze cu mine în vreun fel prin asta) şi ne plimbăm pe malul mării…

Ne oprim la un foc unde cineva încerca să cânte la o chitară… noul meu prieten se oferă să cânte el şi începe. Toate fetele îl sorbeau din priviri, el parcă nu le vedea. Fetele insistă, îi oferă alcool şi îi propun să faca baie dezbrăcat cu ele. Încep să mă enervez şi, înjurându-le de mamă, biserică, Dumnezeu, Cristos şi Paşte - în gând desigur - cu ochii pe el, aşteptam nerăbdătoare răspunsul. Refuză. Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă îngrijorez. Vreo 5 fete goale care arată cel puţin ok sunt gata să-I facă ceea ce cu siguranţă e unul din cele mai perverse vise ale oricărui tip heterosexual întreg la cap! Dar trec peste incident spunându-mi că mamăăăă, cât noroc, chiar mă vrea!

După ce termină de băut nişte vin cu băieţii care erau, şi ei, la foc, decidem să ne întoarcem la prietenii noştri. Apărem tot de mână. Observ că o parte din amicii lui se uită ciudat la noi, chicotesc dubios şi parcă şi şuşotesc ceva. Din nou, poate din cauza optimismului meu caracteristic, poate din cauza alcoolului din sânge, nu intru în profunzimea problemei dând din nou vina pe faptul că probabil mă place foarte tare!

Observăm că atât ţigările, cât şi băutura, sunt pe terminate. Mă ofer să merg eu să cumpăr,iar el se oferă să mă însoţească. Mergem spre alimentară, încep să-mi pun unele întrebări. Deja stăm împreună de câteva ore, ar trebui să fie foarte idiot să nu îşi fi dat seama că îl plac… de ce nu face nimic? Ehh, ce-am de pierdut? Îl opresc, hotărâtă să-l sărut. Îl trag de mână, mă întreabă ce e. Încerc să-l pup, se retrage violent. Înainte să intru în pământ de ruşine (pentru că nu mai aveam mult), primesc explicaţia (dureroasă dar totuşi salvatoare).

În timp ce el se uita dezgustat la mine şi eu nedumerită la el, văd în spatele lui un bărbat la vreo 30 de ani cu o pălărie de pirat în cap, nişte pantaloni scurţi şi o burtă uriaaaaşă de bere. Super, fix de ce aveam chef; un ţăran beat. Punându-I mâna pe umăr, zice un “Ce faci păpuşă?”. Dând vina pe părul lui lung combinat cu alcoolul din sângele ţăranului, aştept o reacţie violent, fiindu-I recunoscătoare, într-un fel, pentru că i-a distras atenţia de la mine. Dar… surpriză. Reacţia nu a fost cea pe care o aşteptam, un pumn, ceva de genu. Nu! A fost un zâmbet şi un “Cataaarg, cât mă bucur să te văd!” entuziast, însoţit de un pupic şi o îmbrăţişare. Au plecat braţ la braţ uitând repede de mine.

Noooo waaaay!

Da, am fost lăsată baltă de un tip în mijlocul Vămii pentru un bărbat burtos de 30 de ani căruia I se zice Catarg şi poartă pălărie de pirat.

(funny enough, mr. VisUrat?)

“There is hardly anyone whose sexual life, if it were broadcast, would not fill the world at large with surprise and horror.”