ILC

Acum să fac profilul acestui criminal în serie. Nu e narcisistul clasic, e mai mult de atât! Desprins parcă din schița lui Caragiale, e dl. Goe la 20 de ani după călătoria spre București. Răsfățat de toată lumea, capabil să manipuleze orice prezență feminină fermecată de frumusețea lui debordantă.

Nu e în stare să își asume consecințele faptelor sale și, de obicei, folosindu-și din nou șarmul, scapă din orice mare problemă în care intră. Orice minciună, oricât de ridicolă, cu care este prins va fi întotdeauna uitată după un scurt discurs lacrimogen. Dacă vorbele aruncate-n vânt sunt însoțite și de un zâmbet fatal, atunci cu siguranță minciuna absurdă va fi transformată într-un adevăr absolut. De asemenea, orice dorință a domului Goe va fi îndeplinită de îndată ce el o va exprima.

Dar nimeni nu îl vede așa cum e! Fals, egoist, semidoct, mincinos, insensibil, incapabil să iubeasă, dar căutând iubirea în orice pereche de craci… De ce nu vede nimeni asta?!

Iar eu… dacă le văd… de ce… ?

 ”Voieşti să cunoşti lucrurile, priveşte-le de aproape. Vrei să îţi placă, priveşte-le de departe.”